Puterea corupe. Puterea transforma oameni, cucereste multimi, il face pe cel urat sa para frumos. Puterea este elementul care defineste istoria. Puterea te face, de fapt, slab. Esti slab pentru ca devii dependent. Pe scurt, puterea e un drog, pe care nu te poti abtine sa nu-l iei, fie ca ai 12, 14, 30 sau 75 de ani. Incepand cu dorinta de a apartine dar, mai ales, a domina, grupul de prieteni de joaca si terminand cu puterea politica, economica, sociala, a marilor conducatori, puterea este peste tot; sau, mai bine spus, lupta pentru putere este liantul generatiilor de-a lungul istoriei… Si, mai ales, la nivelul oricarei specii… Faptul de a controla individualitatile din imediata sau indepartata alteritate ne duce cu gandul spre realitati paralele, axiomatice. Mai mult, puterea schimba oameni, personalitati, introduce in “joc” configuratii de tot soiul. Configuratii care ne obliga sa mintim, sa manipulam, sa redefinim legi, sa redefinim insasi bunul simt (vazut ca “common sense”).
Se pune, atunci, intrebarea: cine NU vrea puterea, mai exact, asupra cui se manifesta puterea? Ei bine, raspunsul e simplu, dar complex in acelasi timp. E clar, puterea e manifestata de cei puternici asupra celor slabi. Insa cei slabi isi doresc si ei puterea, dar, pentru moment, se manifesta tacit, din moment ce nu detin calitatile necesare pentru a domina: charisma, bani, proprietate, influenta, forta armata, institute de sondare, masinarii de numarat voturi s.a.m.d. Un exemplu elocvent este cel al lui Emil Boc. O persoana stearsa, as spune anti-charismatica, care vrea puterea. Este constient de propria-i micime, insa stie exact pe cine sa linga. Stie sa slujeasca pe CEL MAI PUTERNIC, in schimbul de a fi cel mai puternic, cu exceptia celui mai puternic, pe scurt, numarul 2. Stie sa joace asa cum trebuie. Revenind totusi la multime, as spune ca multimea manipulata a crede ca puterea este a celor mai puternici decat propriile individualitati, are un fel de “frustrare” patologica, defulata, care o face sa slujeasca pe cei puternici, in schimbul unei recompense relativ insignifiante, dar care da sens unei vieti: puterea minora. Puterea minora este, asadar, acea forma a puterii care se reflecta la nivel de comunitate, de familie, de grup restrans. Aici intra administratorii de bloc, barbatul-capul familiei, postasul, diferiti functionari, politistul etc.
Puterea majora, pe de alta parte, este mult mai complicata. Este formata din oameni care au reusit sa parvina pe scara sociala, directori de ministere, presedinti, premieri, bancheri, brokeri, guvernatori, etc; oameni care conduc grupuri mari de oameni. Toti acesti oameni formeaza o retea globala de conducatori. Sunt cei care se duc seara la culcare gandindu-se ca au influentat destinele a sute, mii, chiar milioane de oameni. Si acest lucru ii satisface. Pentru ca dorinta lor de popularitate vine, de fapt, dintr-o problema psihologica grava. O frustrare la nivel personal, o respingere din partea societatii, o mostenire (spirituala, economica etc.) care s-a transformat intr-o nevoie de satisfacere prin aparitia sub “lumina reflectoarelor”. Acesti oameni sunt periculosi. Sunt imprevizibili si capabili de orice. Sunt constienti de faptul ca puterea este trecatoare si atunci ar face orice pentru a o pastra cat mai mult. Fie ca e pentru a mai acumula sume uriase de bani, fie ca e pentru a ramane in istorie, fie ca e pentru a fi adulati, acesti oameni sunt toti niste Hitler in miniatura. Cred ca detin adevarul absolut si, mai ales, pot aplica adevarul absolut. Incepand cu Bill Gates sau George Bush si terminand cu Traian Basescu sau Adrian Sarbu, rezultatele pot fi uimitoare. Tocmai de aceea avem nevoie de democratie. Pentru ca democratia percepe puterea ca un concept central, insa nu o putere permanenta. Regulile jocului democratic spun ca ai dreptul la un numar definit de aparitii in fata reflectoarelor, etalandu-ti puterea. Depinde de persoana care detine puterea (v. Sorin Ovidiu Vantu) daca alege sa apara in fata reflectoarelor rar, conservandu-si numarul total de aparitii, sau alege sa se erodeze, aparand in fata multimii zilnic (v. Traian Basescu). Puterea corupe, transforma oameni buni in cartite si cartite in sobolani. Nimeni nu scapa.
4 comentarii
septembrie 24, 2008 la 9:06 pm
Dragul meu prieten, Puterea este in principal politica, iar cel care detine aceasta putere se simte un fel de Dumnezeu, pentru ca poate schimba destine si are impresia ca poate face absolut ce vrea. Asa se ajunge la dictatura, care inseamna execritarea discretionara a puterii. Slugile de tipul Boc nu pot ajunge niciodata la Puterea cea mai inalta, dar la nivelul lor o fac pe dictatorii. Astia sunt maimutoii, cei care imita Stapanul, cei care sunt in stare de orice umilinta si de orice tradare pentru a ramane in functie. Asa cum se intampla acum, aceasta mare tradare de tara, pentru a ramane acolo sus!!!
Excelent articol, felicitari!
septembrie 24, 2008 la 10:30 pm
Hmmm…Tinere,nu cred ca ai dreptate din cel putin un punct de vedere,si anume cel al virtutii.Puterea poate sa insemne si capacitatea de a darui altora din taria ta morala,pentru a-i ajuta sa se dezbare de chingile mentale ale nihilismului si oportunismului.Iisus a daruit puterea sa apostolilor sai iar acestia au schimbat fata lumii(fara Iisus,democratia al carei apologet fervent incerci sa fii nu ar fi insemnat astazi nimic mai mult decat “democratie sclavagista” ).Un sfant crestin(i-am uitat numele) spunea ca Dumnezeu ne daruieste puterea doar pentru a ne ajuta semenii mai slabi,apoi ne-o ia inapoi…Eroii medievali,regi si cavaleri,care au aparat Europa de feluritii invadatori asiatici au insuflat multimilor ignobile si tematoare puterea lor,virtutea lor(in sens latin,virtus=barbatie) si astfel si-au pus amprenta legendara pe profilul spiritual al unei civilizatii care a inceput sa iubeasca libertatea mai presus de orice.Democratiile moderne,insa,au ridiculizat eroismul atitudinii morale si au ajuns sa degenereze inexorabil in plutocratii militariste maligne pentru civilizatie(cazul USA,tara care nu poate exista fara sa amorseze noi conflicte,motiv pentru care a si ajuns acum in pragul “nefiintei” din punct de vedere financiar,omenirea nu mai e dispusa sa inghita minciunile “liderului democratic” mondial GW Bush).Alte mari democratii moderne,ca UE ,India sau Rusia,au avut insa destui “spiritus rector”–un Ioan Paul al 2-lea,un Gandhi,un Soljenitzin–astfel se face ca ele mai sunt azi animate de o vocatie umanitariana autentica,ce le confera statura si respectabilitate globala.In schimb,USA,pentru care a fi erou inseamna stricto sensu a fi pompier(sau ceva la fel de meschin si patetic),si-au compromis total vocatia umanitariana prin razboaiele detestabile pe care le intretin cu obstinatie in Iraq si Afganistan…Morala:Puterea poate corupe,dar numai firile coruptibile.Pentru cei realmente puternici,puterea reprezinta exclusiv manifestarea tariei lor sufletesti,or sufletul nu se poate corupe pe sine…Am fost destul de coerent??Cred si eu,nu degeaba fac furori pe forumurile HotNews.ro. Toate cele bune,sper ca vei reflecta asupra chestiunii virtutii ca modelator al ethosului societal.
P.S.:Rar mi-a fost dat sa intalnesc un tanar cu un asemenea potential,sper din tot sufletul sa devii un Creator care sa ramana in memoria posteritatii printr-o capodopera literara sau filosofica.D-zeu cu tine,fratioare!
septembrie 25, 2008 la 7:19 am
Are Elias Cannetti o carte: Masele şi Puterea, foarte interesantă.
Mecanismele masei sunt mult mai subtile, dar “aplicaţia” ta e reuşită.
Boc nu e bolnav de putere, e bolnav de servilism. Este expresia ancilarităţii. Până la urmă, el nici nu e aşa nociv.
septembrie 25, 2008 la 9:35 am
adevaratii puternici sunt in umbra, lasand jocul democratiei sa se desfasoare liber …din cand in cand !
E adevarat ca unora le mai place scena, lumina reflectoarelor, dar asta doar ca exercitiu artistic – ca hobby !
Alti omologi de prin tarile dezvoltate prefera cate-o discreta partida de golf !
De gustibus !