Trezirea

Fie ca admitem sau nu, suntem manipulati. Si manipulabili. Inducerea in eroare sau macar redirectionarea gandurilor, actiunilor noastre este un fapt. Zilnic, colectiv, irefutabil. Adevarul e ca fara manipulare nu cred ca am putea rezista, noi, ca specie si mai ales noi, ca parte a colectivului. Bineinteles, exista mai multe tipuri de manipulari, de la manipularea minora, a mamei care-si convinge copilul sa manance lingura cu orez (toata lumea stie de “avionul” care intra in gura unui copilas) si pana la marile manipulari ce tin de domeniile politicului, economicului, militarului. Ne gasim astfel intr-o lume care se invarte destul de haotic, dar care are o regula a manipularii… Insa, ce ne-am face daca manipularea ar disparea? Ce ne-am face daca mass-media (principal element manipulator colectiv) ar renunta la manipulare si ar prezenta evenimentele in forma lor bruta? Atunci ne-am trezi intr-un malaxor incredibil, care ar conduce la un dezastru total. Daca am afla ca lumea este condusa dupa alte reguli, daca am afla ca Patriot Act a fost doar o masura nazista a lui George W. Bush, ca presedintele zimbabwean Mugabe este o persoana avida de putere, dar dispus sa negocieze cu Occidentul pentru apararea propriilor concetateni, ca independenta Tibetului este doar o manevra americana de destabilizare a Chinei, ca Traian Basescu vorbeste extrem de politicos cu Tariceanu, ca desi nu ne place rosmarinul bucatarul de la restaurantul nostru preferat a folosit rosmarin in mancarea noastra, ca soldatii ONU de la Srbrenica au primit ordin sa nu se implice in masacru musulmanilor de catre sarbi?… Ce am face atunci? Ei bine, eu cred ca este imposibil. Pentru ca de-manipularea lumii inseamna re-manipularea ei pe un alt palier. De ce? Pentru ca principala materie prima a manipularii este informatia. Stocare, prelucrare, sortare, mediatizare. Cuvinte simple care definesc felul in care informatia este prelucrata si servita… Adevarul este ca manipularea (intr-o anumita doza) ajuta si protejeaza. Ceea ce nu realizam (tocmai pentru ca intreg sistemul nostru mental este rezultat al manipularii – de catre parinti, de catre scoala, de catre prieteni etc) este linia de demarcatie intre manipulare pozitiva si manipulare negativa. Un exemplu elocvent: religia. Poate cea mai trainica organizare manipulatorie o au structurile religioase. Insa intrebarea este: pana unde putem permite religiei sa intervina in viata noastra? Pana cand ajungem sa ne ucidem copiii pentru Dumnezeul nostru? Pana la razboaie cu cei de o alta religie, doar pentru satisfactia unor conducatori religiosi orbiti de putere? Linia care separa manipularea pozitiva de cea negativa este extrem de clar trasata, dar in acelasi timp inaccesibila profanilor. In acest caz intervine ratiunea. Ratiunea care ne dicteaza o serie de reguli prestabilite, dar care in acelasi timp face legaturi intre situatia de facto si legea ce trebuie respectata. Atunci reusim sa ne de-manipulam intr-o masura suficienta. Dar care e masura suficienta? Masura suficienta universala nu exista. Este rezultatul analizei fiecarui caz in parte. Ceea ce trebuie sa constientizam, totusi, e ca manipularea exista. Este in casa noastra, in copii si parinti, in biserica noastra, in enoriasi si preoti, in societatea noastra, in conducatori si condusi, in spatiul virtual, undeva intre un titlu neinteresant si unul ca “Despre manipulare”!