Am observat ca in ultima vreme am cam neglijat muzica. Nu prea am mai avut timp sa ascult o melodie buna sau o arie cunoscuta. Zilele trecute am (re)ascultat o formidabila creatie a lui George Enescu. Si mi-a starnit niste sentimente ce le credeam demult pierdute in pragmatismul fiecarei zile.

Alaturi de “Balada” lui Ciprian Porumbescu, cred ca “Rapsodia romana” (I) exprima cel mai bine esenta poporului roman. Toate trairile acestui popor, toate dramele sau bucuriile sale sunt comprimate in cateva note de o fascinanta simplitate. Fascinanta simplitate? Pentru ca principala sursa de inspiratie pentru Rapsodie o reprezinta cantecele populare romanesti. Cantece care te fac sa tresari. Cantece exprima fie un racnet de dor sau durere fie un chiot de bucurie. Cantece care reusesc sa te transpuna intr-o stare care te apropie de stramosi si care te hipnotizeaza. Daca il pui pe un tara sa o asculte, nu va sti cum se cheama, nu va sti autorul, dar va juca pe Rapsodie. Caci e parte din el, e micro-universul exprimat in sunete auzite des.

Iar “Rapsodia romana” este un imn adresat poporului roman de George Enescu. Am fost intrebat de multe ori de ce a avut ata de mult succes aceasta compozitie. Datorita ritmului alert? Datorita variatiilor stilistice? N-am stiut ce sa raspund. Pentru ca Rapsodia nu o asculti, nu o analizezi, ci o simti. O simti cu fiecare por al pielii, cu fiecare bucatica de suflet. Ramai stupefiat cand o asculti prima data, parca ai fi prins in vraja ei. Iar vraja exista.

Nu pot exprima in cuvinte (sau cel putin nu s-au inventat inca suficiente cuvinte) sentimentele care ma incearca la auzul catorva note din “Rapsodia romana”. Caci imi trebuie doar cateva secunde pentru a o recunoaste. Nu pot spune mai multe, caci as strica magia, iar ea nu trebuie risipita. Daca ati ajuns pana aici, atunci e absolut necesar sa ascultati macar cateva minute din Rapsodie. Asta doar asa… pentru a va aminti ca sunteti roman. Si ca aceasta este si un motiv de mandrie.

Daca mai adaugam si pasiunea lui S. Celibidache, atunci cum sa nu iubim Rapsodia?