Recunosc, inca din debutul comentariului meu, ca am simpatii deosebite fata de personalitati cum sunt Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu sau Horia Roman Patapievici. Si nu spun toate acestea ca simple complimente dupa ce i-am vazut putin la televizor. Am citit mult din toti cei trei, iar Patpievici mi se pare cel mai erudit roman in viata. Incepand cu “Despre ingeri”, continuand cu “Despre limita” si terminand fie cu “Cerul vazut prin lentila” fie cu “Omul recent. Toate acestea, carti de capatai in cultura romana recenta. Insa in ultimii ani, niciunul dintre acestia nu prea a publicat ceva major, prin care sa-si justifice nominalizarile sau premiile luate in ultima vreme. Sigur, Andrei Plesu a mai publicat “Despre bucurie in Est si Vest”, dar este o carte formata din conferinte sustinute acum cativa ani, neavand nicidecum o structura lineara, solida, justificata logic.
Dar am cam deviat de la subiectul central, care este “confiscarea” mediului cultural de niste “moguli” care pur si simplu nu pot sa se recomande ca detinatori ai adevarului absolut. Sigur, sunt intelectuali de buna calitate, dar nu sunt singurii. Sunt atat de multi profesori universitari, in intreaga Romanie, sunt atat de multi cercetatori, in diverse domenii, capabili oricand sa concureze cu asa-zisa “intelighentie”. Nu le contesta nimeni dreptul de a se promova intre ei si de a se auto-promova. Dar trebuie uneori sa faca un pas inapoi, pentru a lasa locul si altora.
Si ar mai fi un lucru de luat in seama: acela ca fiecare dintre aceste personalitati are suficiente pacate in spate, de care nu pot fi nicidecum mandri. As aminti doar faptul ca Dl Andrei Plesu a fost un ministru de externe cu suficiente carente, iar revista la care este fondator, “Dilema”, nu a abordat intotdeauna subiecte care sa fie prioritare. Sigur, orice subiect este interesant, dar la un moment dat esti obligat sa faci anumite concesii.
Privitor la ceilalti doi intelectuali, Dl Liiceanu si Dl Patapievici, comportamentul acestora in Parlamentul Romaniei (la citirea Raportului Tismaneanu) a lasat mult de dorit. Pareau ca doua personaje ale lui Caragiale, doua “toape” gata sa sara la bataie, care debitau prostii de la un balcon. Mi s-a parut incalificabil. Just ar fi fost sa-si pastreze calmul, asemenea Dlui Plesu, caci in fata unei persoane ca Vadim nu te apuci sa faci show, incercand parca sa-l depasesti.
Facand o mica paranteza, privitoare la incidentul din Parlament, as spune ca totul a fost regizat sau macar anticipat. Se stia dinainte ce se va intampla, iar reactiile au fost cu intarziere, iar toti pareau ca sunt intr-o complicitate ascunsa. A fost pur si simplu o lipsa elementara de norme morale si chiar civilizationale.
Revenind la intelighentie… ce pot spune mai mult decat faptul ca avem nevoie totusi de o schimbare. Plesu, Liiceanu si Patapievici nu sunt nemuritori si ar trebui sa aiba pe langa ei niste ucenici. Si mai mult decat atat. Ar trebui sa promoveze tinerii de valoare. Si ar trebui s-o lase mai moale cu aparitiile la TV si sa se apuce sa scrie. Nu sunt sfaturi rautacioase, ci sunt critici constructive. De ce? Pentru ca si eu astept o noua carte de valoare care sa o citesc cu placere. Indiferent din partea cui ar veni.
In incheiere as spune ca Romania are suficiente valori, dar nu din aceasta se formeaza o cultura. O cultura nu inseamna doar persoane si personaje, indiferent cat de valoroase ar fi acestea. O cultura functioneaza dupa principiul vaselor comunicante. O cultura este o increngatura de idei, de idei functionale. O cultura mai are si o mostenire. Atat timp cat nu revalorizam fondul pe care este construita “natiunea”, nu vom reusi sa definim o cultura ce trebuie sa-si gaseasca locul intr-o lume aflata in plina globalizare. Avem nevoie de repere, dar avem nevoie si de punerea in practica a unor concepte care tin de roman, ortodoxism sau europenism. Toate acestea trebuie sa fie coordonate in asa fel incat sa aiba un numitor comun. Daca nu vom face acest lucru riscam sa ne topim in magma colectiva europeana.
9 comentarii
ianuarie 11, 2007 la 1:27 pm
asa este,am spus asta imediat ce am vazut “spectacolul”din parlament.D-l Patapievici a dat si telefoane seara la TV sa se explice.Pacat!
ianuarie 11, 2007 la 2:15 pm
trahanache plesu
martie 20, 2007 la 7:26 pm
n-o sa ajungi niciodata un intelectual de talia celor pe care ii “aranjezi” aici pe blogu-ti; ai inceput prost, si anume prin a-i denigra pe altii, in loc sa ne arati ce poti TU; esti prea frustrat ca sa fii bun; am venit pe blogl tau, urmandu-ti invitatia atat de promitatoare facuta, culmea, intr-un comentariu la un articol al lui Patapievici; nu mai incerca sa construiesti ceva catarandu-te pe umerii unora si scuipandu-le in cap, o sa cazi, o sa-ti rupi oasele si o sa-ti inghiti si scuipatul
martie 21, 2007 la 7:13 am
@alexandra: cred ca datoria mea este de a sanctiona pe aceia care incalca normele lui “common sense” (inteles la sensul lui larg). Stiu ca nu am dreptul de a denigra sau scuipa pe cineva de un rang atat de inalt. si eu i-am admirat (si inca o fac) pe plesu, patapievici &Co., insa spectacolul macabru din ultima vreme al acestora m-a facut sa vad lucrurile mai realist. eu incerc doar sa conving ca nimeni nu este infailibil.
martie 21, 2007 la 11:08 am
Vlad (parca asa te cheama, nu?), ti-ai inteles gresit datoria; pentru a putea sanctiona in public, trebuie sa fii o voce care a spus mai intai altceva; nu te poti legitima doar prin sanctionarea altora; spectacol macabru? nu cred ca ai ales cel mai bine cuvantul; spectacolul e jalnic, dar tu nu ai inteles cine face acest specatacol; se pare ca, de fapt, nu ai inteles nimic; vestea buna este ca, daca ai doar 18 ani, e de inteles; stii ce caraghios te vezi din afara? in locul tau m-as pune pe studiu si mi-as adauga in fiecare zi valoare, pentru ca, candva, sa ajung sa pot spune ceva in public si oamenii sa ma asculte de buna voie, asa cum fac cu cei pe care ii incrimezi tu aici
martie 23, 2007 la 9:22 am
@ alexandra: atunci cand cineva care ma contrazice are dreptate, imi recunosc vina. si cred ca ai dreptate. nu spun ca dintr-o data am vazut lumina, insa cred ca ai dreptate. inteleg ca trebuie sa imi confirm vocatia, inainte de a sanctiona pe altii. si totusi, cred ca, pe langa studiu, am datoria de a observa ce se intampla in jurul meu. eu refuz sa ma inchid intr-o biblioteca si sa citesc. menirea unui om este aceea de a se afla intre semenii lui. cred ca e imperios necesar sa coboram personalitatile din castelul de clestar, pentru a-i de-sacraliza. a scrie sofistica e usor. insa a scrie sofisticat pe intelesul tuturor inseamna valoare. nu crezi?
martie 23, 2007 la 1:57 pm
Vlad, m-a bucurat foarte mult raspunsul tau si o sa-ti explic de ce; eu sunt cineva pentru care e prea tarziu sa poata spune ceva in public; nu mai am timp sa pun pe mine substanta culturala cat sa am o voce care sa se manifeste in afara casei si a cercului meu de prieteni (unde, te asigur, imi manifest spiritul critic fata de tot ce se intampla); singura sanctiune pe care o pot da fata de politicieni este votul meu iar fata de oamenii de cultura care ma dezamagesc este ignorarea (numai ca e nu vor sti asta si oricum sunt putini cei carora le-ar pasa); nu stiu care este menirea unui om, nu stiu ce inseamna pentru tine a te afla printre semenii tai dar stiu sigur ca nu sunt de acord cu ideea ta de a cobori personalitatile din castelul de clestar; de ce ar trebui sa facem asta? daca ei vor sa fie in castelul de clestar, este alegerea lor; orice alegere are fata si revers si cred ca ei stiu mai bine daca vor sa se bucure de o fata si sa-si asume reversul ei; cu cat vei fi mai bine cu tine si cu ceea ce esti, cu atat iti vei dori mai putin sa cobori pe cineva din palatul lui de clestar; cat despre sofistica, nu stiu de ce ai pomenit de ea; pentru mine valoare in zona scrisului are cineva care scrie cu viziune; iar aceasta viziune trebuie sa fie in acord cu fiinta lui, adica sa faca sistem cu viata lui (daca Cioran ar fi vorbit de bucuria lipsei de responsabilitate dar ar fi vrut sa fie conducator, atunci tot ce a scris n-ar mai fi avut nici o valoare); poeti cu viziune mi se par Eminescu si Blaga, ca sa-ti dau niste nume care imi vin primele in minte; ce lipseste majoritatii oamenilor tineri care scriu acum la noi este aceasta viziune si de fapt le lipseste substanta; substanta se acumuleaza TRAIND si citind; intorcandu-ma la tine, as vrea sa cred ca macar esti bine structurat, pentru a avea unde sa se depuna, in timp, substanta pe care o vei acumula; Patapievici, Plesu, Liiceanu, nu stiu daca sunt de admirat ca oameni (facuti din carne, sange, oase) dar cu siguranta vocea lor vine dintr-o astfel de acumulare; si e o voce autentica la fiecare dintre ei; daca este sa vorbim de prezenta lor in spatiul public, din punctul meu de vedere, este una mai mult decat onorabila; ti-as demonta punct cu punct atacurile la adresa lor (au desigur si scaderi pe care ti le-as semnala) dar nu am timp si nu stiu daca e atat de important; de ce ma bucura raspunsul tau? pentru ca transpare din el o anumita calitate umana, pe care poti construi; iti doresc mult noroc si perseverenta
martie 24, 2007 la 11:10 am
@alexandra: Multumesc mult pentru raspunsul tau. cred cu adevarat ca trebuie sa incercam (nu doar eu, ci o intreaga generatie) sa scapam de sintagma lui Titu Maiorescu, cea a “formelor fara fond”. Stiu ca mai am mult de construit la personalitatea mea. Stiu ca mai am nevoie de multa experienta pana a ma configura ca fiind Cineva. Tocmai de aceea am nevoie de sfaturi, de indrumari si indreptari de la oricine, daca sunt bine motivate si argumentate. Cred ca sanctiunile tale la adresa mea au fost si sunt justificate. Numai ca uneori sunt superficial si impulsiv (deh! pacatele varstei). Despre Plesu, Liiceanu si Patapievici pot spune ca inca ii admir si ii consider repere, insa credinta mea era ca ei nu sunt oameni (din carne, sange si oase) ci supra-individualitati. Aceasta poate a fost o greseala a mea.
noiembrie 11, 2007 la 11:22 am
Constantin Schifirnet, Formele fãrã fond, un brand românesc, Comunicare.ro, 2007
Cuprins
Cuvânt înainte
1. Antemaiorescieni
1.1. Redescoperirea Occidentului
1.2. Complexul Europei. Dinicu Golescu
1.3. Primenirea europeana a societatii românesti. Eufrosin Poteca
1.4. Nevoi de asezaminte noi. Ionica Tautu
1.5. Ridicarea patriei. Barbu Paris Mumuleanu
1.6. Nu imitatie, ci evolutie treptata. Costachi Conachi
1.7. Un precursor al junimismului. Alecu Russo
1.8. Dreptul roman, baza a modernizarii. Simion Barnutiu
1.9. Învatamânt national. Gh. Lazar
1.10. Schimbare facuta cu rost. Gh. Asachi
1.11. Formele fara fond, expresie a dezechilibrului între antiteze. Ion Helide Radulescu
1.12. Reforme accelerate. Ion C. Bratinu
1.13. Realismul organic. Mihail Kogalniceanu
1.14. Formele fara fond,o masca frumoasa fara crieri. Ion Maiorescu
1.15. Temeiurile din lontru, fundamentul dezvoltarii statului modern. George Baritiu
1.16. Conditia modernizarii, dezvoltarea economica. D. Pop Martin
1.17. Civilizatiunea este iuteala progresului. Ion Ghica
1.18. Trecutul, argument al spiritului national. Bogdan Petriceicu Hasdeu
2. Teoria formei fara fond în opera lui Titu Maiorescu
2.1. Gândirea maioresciana
2.2. Modele europene de societate
2.3. Semnificatii ale formei fara fond
2.4. Originile formelor fara fond
2.4.1. Abaterea de la calea organica de dezvoltare a societatii române
2.4.2. Imitatia civilizatiei occidentale
2.4.3. Constitutie si legi inadecvate unei societati în tranzitie
2.4.4. Inexistenta fundamentului social burghez
2.4.5. Lipsa spiritului critic în cultura româna
2.5. Caile de înlaturare a formei fara fond
3. Formele fara fond în viziunea lui M. Eminescu
3.1. Gândirea eminesciana
3.2. Formele fara fond
3.2.1. Principii de studiu al formelor fara fond
3.2.2. Sensul formelor fara fond
3.2.3. Cauzele formelor fara fond
3.3. Evolutionism
3.4. Societatea moderna româneasca
3.4.1. Clasa de mijloc
3.4.2. Taranul
3.4.3. Patura superpusa
3.5. Legea, fundamentul constructiei statale moderne
3.6. Barbarie, semibarbarie, civilizatie moderna
3.7. Teori compensatiei
3.8. Efectele modernizarii
3.9. Sustinerea institutiilor moderne
4. Formele fara fond în opera lui C.D. Gherea
4.1. Dezvoltarea României moderne si influentele externe
4.2. Rolul institutiilor burgheze în formarea României moderne
4.3. Neoiobagia, o forma fara fond
4.4. Socailismul în tarile înapoite si perspectiva evolutiei sale în România
5. Evoluti de la fond la forma
5.1. Era nou, sfârsitul formelor fara fond. P.P. Carp
5.2. Formele fara fond, caricatura civilizatiei. Theodor Rossetti
5.3. Organicismul permanentelor istorice. Nicolae Iorga
5.4. Formele fara fond, expresie a decalajului dintre asezamintele burgheze si sufletul românesc. C. Radulescu- Motru
5.5. Socil-democrati, forma fara fond. Constantin Stere
6. Evoluti de la forma la fond
6.1. Legitimitatea formelor fara fond în tranzitie. A.D. Xenopol
6.2. Spiritul critic si formele fara fond. Garabet Ibraileanu
6.3. Forma, creatoare a fondului. Eugen Lovinescu
6.4. Formele fara fond în evolutia economica. Stefan Zeletin
6.5. Evolutia burgheziei românesti. Mihail Manoilescu
6.6. Formele fara fond în viziune comunista. Lucretiu Patrascanu
7. Acceptiuni ale formelor fara fond
7.1. Categoriile de fond si forma
7.2. Exegeza despre teori formelor fara fond
7.3. Sensurile acordate fondului si formei
7.4. Acceptiunile formelor fara fond
7.4.1. Contradictia dintre conditiile interne si institutiile moderne
7.4.2. Contradictia dintre cultura româna si civilizati moderna
7.4.3. Contradictia dintre scopurile (civilizatiei) moderne si mijloace
7.4.4. Discrepanta dintre real si ideala
7.4.5. Neadevarul formelor din afara si autenticitatea fondului intern
8. Formele fara fond, reflex al evolutiei societatii românesti moderne
8.1. Modernizarea tendentiala româneasca
8.2. Spatiul de dezvoltare
8.3. Contexte ale dezvoltarii moderne românesti: independenta versus dependenta
8.4. Cauze economice
8.5. Constructia institutionala
8.5.1. Cadrul institutional politico-juridic
8.5.2. Statul român modern
8.5.3. Regimul parlamentar
8.6. Agentii modernizarii
8.6.1. Fragilitatea burgheziei
8.6.2. Implicarea intelectualilor în modernizare
8.7. Conduite specifice modernizarii
8.8. Taranimea, suportul social al costurilor formelor fara fond
9. Modelul teoretic national explicativ al evolutiei societatii românesti moderne
9.1. Un model teoretic de studiu al modernizarii
9.2. Unitatea dintre fond si forma, principiu explicativ al evolutiei moderne românesti
9.3. Principiu de analiza determinista
9.4. Raportul interioritate-exterioritate
9.5. O rationalitate specifica
9.6. Cultura, enzima modernizarii romanesti
9.7. Formele fara fond în societatile aflate în continu tranzitie
Încheiere
Bibliografie
Indice de materii si de nume